sâmbătă, 19 martie 2011

Să începem cu "Bună ziua".

Bună ziua, dragi pământeni! Numele meu este Adrian. Am creat acest blog pentru a împărtăşi din vasta mea experienţă în gaming. Ok, destul despre blog acum înapoi la mine. Sunt o persoana destul de retrasă care îşi ocupa timpul cu jocurile video, fie ele pe sfântul PC, fie pe console. Nu pot spune că am un gen preferat, pentru că am jucat de toate de la RPG la FPS la RTS şi chiar dacă pot sa joc aproape orice urăsc, URĂSC jocurile Horror. De fiecare dată când apare o noutate care aparţine acestui gen, mă mint spunându-mi că nu e cine ştie ce “de data asta îl joc şi îl termin”, desigur acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar o singură dată în cei 7 ani de când practic jocurile pe PC, mai târziu console.
Îmi aduc aminte de un episod de acum 1-2 ani când am jucat pentru prima dată Dead Space, eram atât de încântat încât nici nu am mai remarcat intro-ul, care de obicei mă convingea că nu sunt făcut pentru asemenea jocuri. Am început să joc şi lucrurile deveneau din ce în ce mai clare, dar am crezut că cei din comitetul de primire erau în concediu, iar staff-ul mai important nu avea timp de turişti (acţiunea în Dead Space are loc pe Ishimura, o navă spaţială ce extrage minerale din planete). Am continuat să merg cu amicii mei până într-o camera unde ei au rămas in relativă siguranţă, iar pe mine m-au trimis să deschid o uşa, doar sunt inginer, eu nu repar nave, eu deschid uşi. Imediat ce am părăsit siguranţa camerei si am deschis uşa un animăluţ simpatic cu o pereche in plus de mâini şi nişte lame ataşate de fiecare mânuţă (mai târziu am aflat de la un prieten ca asta era moda la necromorfii de pe Ishimura. Necromorfii sunt cadavre ambulante, asemănători zombilor, doar ca spre deosebire de verii lor ei sunt aduşi la viaţă de un fel de conştiinţă diabolică). Imediat ce a făcut cunoştinţă cu prietenii mei a decis că îi era cam fomiţă şi mi-a servit amicii ca la el acasă, în sânge.

Pot spune că după această întâmplare am abandonat orice speranţă de a termina Dead Space şi speranţa de a deveni astronaut.

Trebuie să menţionez că review-urile de „calitate” pe care le voi posta nu vor fi chiar ale celor mai noi apariţii ci doar ale celor pe care pot să îmi pun lăbuţa murdară.

Until next time : baftă killing!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu