Cuburile sunt mișto

                Nu-i așa că vă era dor de review-urile mele? Nu trebuie să răspundeți, știu că asta e ceea ce vă doreați. Ok, în această postare vă voi vorbi despre Minecraft.

                Oricine are internet a văzut filmulețe, a citit articole sau știri legate de Minecraft. Dacă nu ai auzit până acum de el, asta înseamnă că doar de curand ai tras un cablu de internet până în peștera în care locuiești. Glumeam, glumeam, să nu sariți cu topoare și furci la mine!

                Minecraft este un joc de tip sandbox apărut în 2009 (jocurile de tip sandbox îi oferă jucatorului liberate de mișcare pe zone foarte mari,  un bun exemplu este oricare joc din seria GTA sau Saints Row), în ultimii 3 ani el a devenit foarte popular, iar anul trecut a ieșit din versiunea Beta și a devenit un joc cu normă întregă. Notch, geniul din spatele Minecraft, a spus că echipa care lucrează la joc va continua să facă update-uri  care să conțină elemente noi și bug fix-uri o multă vreme de acum înainte și s-au ținut de cuvânt.

                Spuneam că Minecraft face partea din categoria de jocuri sandbox împreună cu seriile GTA și Saints Row, însă doar atât are în comun cu ele și asta nu e un lucru rău. Primul lucru pe care îl observi la el este grafica, foarte pătrățoasă și pixelată care în primele minute de joc, te face să te întrebi de ce ai dat banii pe asemenea urâțenie de joc, dar apoi începe să îți placă și ajungi să te îndragostești de cuburile lui pixelate. Pleci din locul în care ai făcut spawn și observi că în jurul tău se află niște animale pătrățoase, iar dacă joci pe altă dificulte în afară de peaceful și te-a prins noaptea afară, te întâlnești cu inamicii tăi, monștrii. Chiar dacă nu arata deloc înfricoșători, mob-urile care îți vor carnea cubică reușesc să te sperie și să te forțeze să sapi o gaură întunecoasă în pământ în care îți vei petrece prima noapte.

                Sunetele din Minecraft sunt liniștitoare și înfircoșătoare depinzând de ceea ce faci și de locul în care te afli, dacă te plimbi printr-o padure sau o campie sau orice alta zonă aflată la suprafață sunt șanse mari să auzi un cântecel foarte simplu care scoate în evidența frumusețea din jurul tău. Însă dacă te decizi să pleci la minerit prin peșteri întunecoase vei auzi zgomote ciudate care sunt făcute fie de monștrii fie de dungeon-urile din apropiere.

                Până în versiunea lui finală sau în 1.8, 1.9 jocul nu avea un anume scop, trebuia doar să supraviețuiești  și să explorezi lumea generată aleator în care te aflai, apoi au introdus o a doua dimensiune numită The Endzone (prima fiind Nether-ul, un loc care ar putea fi numit iadul din Minecraft) , locul de baștină al Enderman-ilor, mobi înfricoșători ce au puterea de a se teleporta, și al Ender Dragon-ului, dușmanul suprem a carui înfrângere duce la “terminarea” jocului. Dar jocul nu se termină dacă reușești să omori dragonul ci doar te teleporteaza înapoi în câmpiile verzi, relativ sigure ale lumii tale unde poți încerca să creezi diferite structuri, fie decorative sau funcționale.

                Per total Minecraft merită toți cei 20 de euro, iar eu vi-l recomand cu căldură J.

                Am reușit să postez weekend-ul acesta sper să am această voință și în cele ce vor urma. Oh! Era sa uit, un comentariu ar fi apreciat *puppy eyes*.

Mai e o speranță

Dacă nu ar exista urmări grave aș putea să stau la calcultor cu lunile, fără mâncare, apă sau alte lucruri necesare supraviețuirii. Din păcate dacă asta ar fi posibil nu aș face altceva decât să stau la birou și să ma uit la monitor fără să fac nimic. Dar asta nu se întâmplă din mai multe motive, pentru început fără mâncare și apa aș muri, și asta nu e bine pentru că nu aș mai fi viu. Al doilea motiv ar fi o voce din capul meu care mă tot îndeamnă să fac lucruri, cred că voi o numiți voință.

                Trecând la lucruri mai serioase, săptamânile astea m-am gândit din ce in ce mai mult să închid blogul și sa fug din țară ca să nu fiu linșat de fani, pentru că nu am avut starea de spirit necesară să scriu pe blog sau să mai încerc să înregistrez chestii. Din fericire de ieri sunt foarte motivat și pregătit să fac lucruri, o să iau în serios tot ceea ce mi-am propus și o să mă lupt cu dușmanii mei, programele de editat și de înregistrat, doar ca să vă fac vouă pe plac (hi, hi). Știu că am promis multe, dar o să mă revanșez prin mai multe promisiuni. De data asta nu voi renunța pentru că... sunt motivat.

                Tot entuziasmul ăsta a revenit weekend-ul ăsta după ce, urmărind diverse comentarii (gameplay commentaries) am dat peste canalul de youtube al unui tip care știe ce face, adică reușește să te facă să îi urmărești videoclipurile (pe mine a reușit să mă convingă), dar nu asta a ucis lenea și m-a bagat în blog writing mode, tipul, țineți-vă de pantaloni, e român. Niciodată nu m-am simțit mai mândru de naționalitatea mea, știu că e un lucru destul de idiot, dar... eah!

                Așadar pregatiți-vă pentru că the good stuff is coming!

Încă o amânare

                Am o veste bună și una rea, o să încep cu cea rea: din motive tehnice, nu reușesc să mă împac cu programele de editat videoclipuri, nici weekend-ul ăsta nu veți vedea let’s play-ul. Acum vestea cea bună: după ce am analizat mai atent înregistrarea anterioară am decis să o refac și asta din următoarele motive:

1) Înregistrarea era mult prea lungă, nici eu nu aș vrea să mă aud vorbid o oră întreagă și de aceea episodul 1 versiunea 2.0 va fi de 30 de minute

            2) În cealaltă înregistrare abia am reușit să fac două, trei propoziții care să nu conțină: ăhm, ăăăă, deciiiii.

                Am învățat din greșelile mele și această nouă înregistrare va fi postată weekend-ul viitor și nu va dezamăgi .                   

Dificultăți tehnice

                Seara trecută am reușit să înregistrez primul episod din seria de let’s play pentru Skyrim, din păcate, asta fiind prima dată când folosesc fraps, episodul a fost fragmentat in zece bucăți, fiecare de câte șase, șapte sau opt minute. Asta ar fi una din probleme, dar voi reușii să o rezolv. A doua problemă e legată tot de fraps, dar nu e la fel de importantă. Este vorba de overlay, o serie de cifre in colțul din stânga sus. Mi-am amintit să îl dezactivez după ce am înregistrat așa că nu va mai apărea în următoarele înregistrari.

                Trebuie să spun că nu e atât de simplu să faci un let’s play, dar nu din cauza faptului că va ajunge pe youtube și va fi vizualizat de o mulțime de persoane (sper) ci pentru că e destul de greu să înregistrezi într-un loc unde singura persoană sunt eu.

                Am scris asta ca să știți la ce să vă așteptați când voi posta în cele din urmă inregistrarea, dar și pentru că e duminică și dacă nu postam nimic eram cu un pas mai aproape de Amnesia. Sper că voi reușii să pun zilelea astea pe youtube videoclipul și link-ul către el pe blog. Până data viitoare....

I'm back!

                După cum spune si titlul, m-am întors,  de data asta pentru mai mult de două zile. Am încercat să mai scriu review-uri, dar de fiecare dată lenea a fost mai puternică și toate ideile pe care le-am avut de patru luni au dispărut. Din fericire cu două săptamani în urmă mi-a venit ideea de a face o “To do list” și pe lista asta am trecut toate lucrurile pe care am vrut și încă vreau să le fac, dar nu reușesc  pentru că sunt prea leneș și acum sper ca voi reușii să le realizez. Un punct important pe listă este să postez din nou pe blog și poate să reușesc să fac rost de cititori, iar pentru asta am o idee care sper că va da roade. 

                Ideea e următoarea: pe lângă review-urile mele de gameruț, ocazional voi face și cate o serie de let’s play. În aceste serii de let’s play voi alege cate un joc care îmi e la îndemână și pe care îl voi butona, “comenta” și filma iar mai apoi îl voi upload-a pe youtube. Primul joc care va trece prin acest proces este: Skyrim sau cum e trecut în buletin The Elder Scrolls V: Skyrim.

                Altă ideea care va ajuta la menținerea în viață... Actually sunt două idei, din prima reiese că trebuie să postez ceva în fiecare weekend, iar a doua vine ca și o completare: dacă patru weekend-uri nu postez nimic, sunt obligat să fac un episod de 30 de minute pentru un joc de groază, iar primul joc care mă va ține treaz va fi Amnesia The Dark Descent. Din câte am auzit, citit, jocul excelează la speriat și când vine vorba de jocuri de groază, eu sunt ca și o fetiță ce vrea la mama ei.

                Cred ca ajunge momentan, următoarea postare va apărea cândva în weekend-ul acesta și va fi despre... ceva. 

Battlefield 3 Beta

Da, dragii mei cititori(he, he, sad face) domnii de la DICE au dat drumul Battlefield-ului din cușcă și l-au asmuțit asupra gamer-ilor, care au deschis brațele si au lăsat bestia să se înfrupte din ei.       

            Ok, asta a fost ciudat, dar da, este adevărat Battlefield 3 beta a fost lansat și face furori. Norocoșii care au un calculator ce îi face fata lui BF3 se pot distra pe harta Operation MÉTRO care din câte am văzut este metroul parizian și un părculeț, așadar acțiunea are loc în mare parte în subterean. Modul de joc este Rush,  jucătorii sunt împărțiți in două tabere, atacatori și apărători, atacatorii trebuie să distrugă două cate două stațiile M-COM, iar apărătorii... trebuie să le apere. Dacă un set de obiective este distrus apărătorii se retrag la setul următor, iar atacatorii sunt obligați să aștepte câteva secunde înainte să înainteze până la urmatorul set.  Jocul se termină dacă și ultimul set de obiective este distrus sau dacă atacatorii rămân fără spawning tickets (când un jucător este ucis și respawn-ează el consumă un spawn ticket).

                Să vorbim puțin despre chestiile noi din Battlefield 3 care sunt destule. În primul rând jocul are sub capotă noul Frostbite 2.0 care le va permite maniacilor cu un tun sau cu un tănculeț să facă una cu pământul clădiri destul de mari. De asemenea grafica jocului este îmbunătățită și ca o notă personală net superioară graficii lui Modern Warfare 3. Cele patru clase cu care ne-am obișnuit din Bad Company 2 s-au  schimbat și ele; soldățeii din clasa assault nu mai aruncă cutii cu muniție ci health packs și mai are în dotare și un defibrilator, cât despre arme, la clasa aceasta au ramas puștile automate, semi-automate, shotgun-uri și pistoale. Băieții cu armele mari se vor afla în clasa support care se întoarce din Battlefield 2. The big boys, cum îmi place să le spun pot, arunca muniție și cam atât, în schimb ei poartă pachețele de C4 și LMG-uri dotate cu bipoduri și cu acestea ei pot oferi foc de acoperire coechipierilor și deasemenea vor primi puncte pentru asta, iar inamicii în care se trage vor avea și ei de suferit, pe lângă  zecile de gloanțe ce zboară în jurul lor, ei se vor mișca mai încet și vor avea și vederea încețoșată. Următorii sunt inginerii, cei care repară și aruncă în aer cu aruncatorul de rachete tănculețe. Pe lânga tun ei mai primesc SMG-uri, unealta de reparat vehicule, puști automate și semi automate șiiiiiii o lanternă care se pune sub armă si este foarte puternică de la apropiere, orbind inamicii de la apropiere. Ultima clasă este clasa recon/snipers/campers care din câte am auzit nu va mai favoriza “campatul” cei de la DICE luând ghillie suit-ul specific din Bad Company și înlocuindu-l cu o uniformă. Desigur schimbarea nu este doar estetică, astfel cei care aleg aceasta clasă vor fi forțați să facă mai multă muncă în echipă. Armele sunt puști cu lunetă, senzori de mișcare, o dronă de recunoaștere (MAV) și SOFLAM (un dispozitiv care marchează vehiculele pentru laser guided missiles). În materie de vehicule avem de toate: tancuri, blindate, humvee-uri, elicoptere și avioane cu reacție, trebuie să spun abia aștept să zbor cu un avion și să aduc teroare din ceruri.

                Din păcate pentru a putea juca BF3 beta trebuie să iți faci cont pe origin ( o mare porcarie, online store-ul celor de la EA) și să descarci toate cele 3-4 GB de măiestrie în materie de FPS-uri. Eu mărturisesc cu tristețe că nu am reușit să îl testez pentru că origin-ul mi-a dat o palma peste față și mi-a spus că nu pot rula Battlefield 3 pe scumpul meu calculator. Am plâns și am plâns și am plâns, dar m-am liniștit pentru că nu mai e mult până când o să iasă produsul final al muncii celor de la DICE în toată măreția și splendoarea sa.

                Atât deocamdată, fidelii mei cititori. Da, știu că nu am mai scris nimic de 8 luni, dar stați liniștiți, vremuri mai bune sunt la orizont.

Eu, marele strateg

            După cum am spus agreez toate genurile de jocuri, însă sunt atras mai mult de RTS-uri şi de FPS-uri. Asta poate fi observat foarte uşor având în vedere ca singurele jocuri originale pe care le am sunt shootere şi strategii.                       

           

            Întotdeauna am considerat că sunt un mare strateg şi că oricine ar îndrăzni să mi se opună ar sfârşi fiind nimicit de trupele mele perfect instruite. Din păcate lucrurile nu stau chiar aşa, am observat asta seara trecută când jucam Shogun2 şi m-am luat la trântă cu AI-ul la un siege battle, eu eram atacatorul din clanul Shimazu, iar inamicii mei erau bravii luptători ai clanului Takeda. Strategia mea de atac era simpla  “Las tunurile să îi slăbească, apoi vin cu katana samurai şi escaladez zidurile, ei fiind îndeaproape urmaţi de arcaşi care vor mai rări rândurile inamicilor, iar la final voi da năvală cu cavaleria şi cucerii castelul”, destul de simplu,  nu? Nu!!! A fost o tragedie de proporţii epice, planul meu imbatabil avea nişte mici fisuri, nenorocitul meu de general a rămas descoperit undeva departe de lupa, dar şi de trupele mele. Nici nu trec 5 minute de când tunurile mele trăgeau vesele în castel, iar  samuraii începeau să escaladeze zidurile că îl şi aud pe advisor(advisor-ul e un boşorog care te întrerupe când ti-e lumea mai dragă cu nimicuri de genul: „ Maiestate, ne mor trupele de foame! Faceţi ceva!” sau favorita mea “O mare tragedie s-a petrecut, generalul nostru a fost ucis!”)”generalul nostru este într-un pericol imens” mă uit de general gândindu-mă ca poate nu e aşa de rău. Dar norocos fiind îmi găsesc supusul pe punctul de a face cunoştinţă  cu cavaleria inamică, nu am mai avut timp să îl salvez pe amărât, iar moartea lui a fost motivul principal pentru care soldăţeii mei au început să facă cale întoarsă de pe câmpul de luptă.

            Aşadar dacă vreodată va confruntaţi cu mine aveţi milă pentru că dacă mi-am luat 5-0 de la AI care era setat pe easy aş putea să iau bătaie şi de la văru Costică care habar nu are ce e acela maus.

Bad luck

Aseară fiind singur acasă şi suferind de o formă gravă de plictiseală am decis să scot de la naftalină Battlefield Bad Company 2. Găsesc repede un server şi mă conectez.In timp ce aşteptam să fiu aruncat în luptă mă gândeam ce arme să folosesc împotriva muritorilor (n00b-ilor). Jocul începe, aleg mitraliera G3, un pistol şi c4 (medicamentul anti-tanc), dar se pare că mi-am făcut griji degeaba, nici nu spawn-ez bine că îmi taie avântul un nenea din echipa adversă cu cuţitul din dotare. Îmi revin şi îmi spun că a fost doar un caz izolat (probabil baieţii nu l-au recunoscut pe zeul câmpului de luptă) şi le promit adversarilor că nu o să mai fiu aşa de milos cu ei. Spawn-ez pe un coechipier care stătea liniştit într-un stufăriş la 10 km de luptă, îi zic ceva de mamă, trag câteva gloanţe să le arat rusnacilor unde e maimuţoiul şi părăsesc gorila. Nu fac nici trei paşi că nimeresc peste un T-80 (tancul principal al ruşilor din BFBC2) care mă salută respectuos cu un proiectil de 2 kile. Mă enervez şi intru pe un alt server. Acolo am probleme cu conexiunea, decid să mai dau o şansă lui Bad company şi mai incerc încă un server. Sunt aruncat în mijlocul inamicilor şi din trei mişcări omor 4, “yeah bitches! Eat lead! Muahahaha”, “we are sorry your ping is over 200 bye”(ăsta a fost serverul)”Cum!? Stai… nuuuuu!!!”.M-a dat afara serverul,cât de umilitor, eu, zeul zeilor, zmeul zmeilor, bossul boşilor eliminat de server?!?!? Ies din battlefield cu onoarea pătată şi cu coada între picioare.

Trec cinci minute după eşecul răsunător de la BF şi plictiseala apare din nou, încep să scormonesc prin memoria PC-ului şi găsesc Civ V. Îmi revin pentru că ştiu că la civilization chiar sunt un zeu. Încep jocul, trece o oră, imperiul creşte la fel şi duşmanii. Mai trece o oră, imperiul prosperă, duşmanii sunt mai puţini. Mai trece o oră imperiul e la apogeu, iar duşmanii îmi cedează politicos imperiile lor. Îmi organizez noile provincii, trimit muncitorii la … muncă (dăh) şi îmi poziţionez armatele la graniţele cu aliaţii. Oficial vroiam să ocup o zonă ostilă, neoficial mă pregăteam să îi fac una cu pământul, când: se blochează mausul, apoi tastatura, apoi ecran negru “F..uţi nepoţii de rablă nenorocită!”.

Restartez calculatorul şi decid să ascult puţină muzică, să mă calmez. Dau fuguţa pe youtube pun o melodioară de la metallica şi aştept, muzica începe, dar se aud sunete ciudate iar mausul nu raspunde la comenzi “Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!”.

N00bs

Toţi cei care au jucat măcar o singură dată ceva  online ştiu că oricât de bun ai fi în ochii unora rămâi mereu un n00b. Nu ştiu câţi dintre cei ce folosesc termenul asta ştiu ce înseamnă, probabil pentru ei e o înjurătură gravă de mama, fraţi, surori, unchi, nepoţi şi restul neamurilor fie ele vi sau moarte, pentru că dacă nu îi spui ceva de morţi nu l-ai convins că eşti băiat rău. Să revenim noob este prescurtare de la newbie care înseamnă începător în engleză. Din păcate multă lume nu înţelege asta şi de aceea s-a ajuns la o invazie de persoane care numesc alte persoane n00bi (le vom spune pe scurt n00bHater-i).

    Acum că am terminat cu introducerea să trecem la lucruri mai importante. N00bHater-ii sunt “specifici”  jocurilor de tip FPS, unde în opinia mea interacţiunile dintre jucători sunt mai limitate, cu alte cuvinte nu ai suficient timp să îl cunoşti pe cel de lângă tine pentru că eşti prea concentrat, nu spun că la alte genuri de jocuri nu te concentrezi când joci contra unui oponent, doar ca la FPS-uri îi urăşti pe ceilalţi de la început pentru că toţi sunteţi pretendenţi la titlul de Nr.1. Ca să va dau un exemplu legat la ceea ce ziceam mai sus vă voi povestii un meci de StarCraft2 2v2 cu nişte străini: Începe jocul, toţi dăm gl hf (good luck şi have fun) şi ne trimitem scv-urile, dronele şi probele la lucru imediat aliatul meu mă întreabă ce strategie ar trebui să  folosim, după o scurta discuţie am decis să întărim defensiva şi să ne pregătim să contraatacăm imediat ce le-am decimat trupele de asalt. Zis şi făcut, imediat ce am pregătit ultimul “siege tank”  inamicii au început să curgă gârlă în zona protejată, măcelul nu a durat mult, iar imediat ce ultimul soldăţel a fost spulberat am început ofensiva, pot spune cu mândrie că ne-am organizat atât de bine încât am distrus bazele inamicilor într-un minut, cu pierderi minime. După ce ne-au felicitat, “inamicii” noştri şi-au cerut revanşa. Le-am acordat o revanşă apoi ei ne-au acordat încă trei şi am continuat aşa până târziu în noapte.

Am vorbit de ceilalţi n00bHater-i, haideţi să vorbim şi de n00bHater-ul din voi, fiecare avem înăuntrul nostru un mic omuleţ cocoşat, urât mirositor şi morăcănos, el este cel care vă oferă toate înjurăturile acelea extrem de creative şi cel care va convinge că un jucător este noob şi trebuie să faci pe justiţiarul şi să îl demaşti, omuleţul acela dragii mei este n00bHater-ul (biserica preferă să îi spună necuratul).  Nu cred că există cineva care la rândul lor nu i-au spus unui jucător extrem de enervant că e noob sau că ar trebui să îşi bage tancul ăla undeva atunci când ai un “killstreak” imposibil şi ceilalţi te consideră un zeu până când apare idiotul cu tancul din echipa ta şi te striveşte ca pe un gândac. Spre deosebire de n00bHater-ii autentici noi suntem nişte imitaţii ieftine, totuşi scăpăm din când în când cate o înjurătură la adresa unui jucător, înjurătură ce ar face o întreaga galerie de suporteri să roşească.  

Să începem cu "Bună ziua".

Bună ziua, dragi pământeni! Numele meu este Adrian. Am creat acest blog pentru a împărtăşi din vasta mea experienţă în gaming. Ok, destul despre blog acum înapoi la mine. Sunt o persoana destul de retrasă care îşi ocupa timpul cu jocurile video, fie ele pe sfântul PC, fie pe console. Nu pot spune că am un gen preferat, pentru că am jucat de toate de la RPG la FPS la RTS şi chiar dacă pot sa joc aproape orice urăsc, URĂSC jocurile Horror. De fiecare dată când apare o noutate care aparţine acestui gen, mă mint spunându-mi că nu e cine ştie ce “de data asta îl joc şi îl termin”, desigur acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar o singură dată în cei 7 ani de când practic jocurile pe PC, mai târziu console.

Îmi aduc aminte de un episod de acum 1-2 ani când am jucat pentru prima dată Dead Space, eram atât de încântat încât nici nu am mai remarcat intro-ul, care de obicei mă convingea că nu sunt făcut pentru asemenea jocuri. Am început să joc şi lucrurile deveneau din ce în ce mai clare, dar am crezut că cei din comitetul de primire erau în concediu, iar staff-ul mai important nu avea timp de turişti (acţiunea în Dead Space are loc pe Ishimura, o navă spaţială ce extrage minerale din planete). Am continuat să merg cu amicii mei până într-o camera unde ei au rămas in relativă siguranţă, iar pe mine m-au trimis să deschid o uşa, doar sunt inginer, eu nu repar nave, eu deschid uşi. Imediat ce am părăsit siguranţa camerei si am deschis uşa un animăluţ simpatic cu o pereche in plus de mâini şi nişte lame ataşate de fiecare mânuţă (mai târziu am aflat de la un prieten ca asta era moda la necromorfii de pe Ishimura. Necromorfii sunt cadavre ambulante, asemănători zombilor, doar ca spre deosebire de verii lor ei sunt aduşi la viaţă de un fel de conştiinţă diabolică). Imediat ce a făcut cunoştinţă cu prietenii mei a decis că îi era cam fomiţă şi mi-a servit amicii ca la el acasă, în sânge.

Pot spune că după această întâmplare am abandonat orice speranţă de a termina Dead Space şi speranţa de a deveni astronaut.

Trebuie să menţionez că review-urile de „calitate” pe care le voi posta nu vor fi chiar ale celor mai noi apariţii ci doar ale celor pe care pot să îmi pun lăbuţa murdară.

Until next time : baftă killing!